Luna mărțișorului a debutat cu o serie de concerte pline de siropul dragostei, dar și al primăverii. Unul dintre aceste evenimente a avut loc chiar de Ziua internațională a femeii, pe 8 martie, la Ateneul Român.
Protagonista serii a fost cântăreața de tango argentinian Analia Selis, acompaniată de pianistul Mariano Castro și chitaristul Julio Santillán, venit special din Argentina pentru a se alătura acestui proiect. În această formulă, cei trei au susținut un amplu turneu național, ce a cuprins 19 concerte. Grupul a fost completat de Camerata Atheneum, formată din 24 de muzicieni ai Filarmonicii „George Enescu”, conduși de cunoscutul maestru al baghetei Tiberiu Soare.
Programul a început cu piesa omonimă proiectului Volver („a se întoarce”, în limba spaniolă), a cărui idee, după cum relatează artista, se referă la întoarcerea ei la rădăcini, la originile culturale din care provine, cu experiența acumulată de-a lungul vieții.
De la primele acorduri ale orchestrei am fost purtați prin frumoasele peisaje sud-americane, munții, dealurile, câmpiile Argentinei pictate sonor chiar sub ochii noștri, pe un șevalet de eleganță și rafinament. Nefiind necesară o prezentare a maestrului Tiberiu Soare, voi spune doar că întregul ansamblu a sunat minunat, muzicienii reușind să obțină culori reliefate cu cea mai mare grijă, detalii bine integrate în discursul muzical, echilibru, fluiditate.
De asemenea, remarc un aspect foarte frumos, alternanța continuă din punctul de vedere al pieselor ce au alcătuit programul concertului, astfel că am ascultat o piesă de tango argentinian, una de folclor, ciclicitate parcursă, în mare măsură, pe durata întregii reprezentații.
Melancolia și pasiunea specifică genului au putut fi simțite în vocea puternică, dar caldă și frumos timbrată a Analiei Selis în cadrul unor piese ca Apología tanguera, Gota de lluvia, Tu pálida voz sau Tristezas de la Calle Corriente.
Îmbinarea perfectă dintre ritmica punctată și melodica îmbătătoare a pianului au susținut perfect acest cadru muzical romantic, orchestra adăugând o notă de grandoare și expresivitate care ne-a încântat pe drept cuvânt.
Piesele de proveniență folclorică au fost atât aranjate (Zamba azul, Ña Poli O la pureza de la gente como usted sau Chacarera de un triste, cât și compuse: La escondida (Escondido) sau Mírame (Guarania) (stiluri muzicale folclorice din nordul Argentinei) de Julio Santillán, chitarist sensibil, cu un sunet care, deși manifesta precizia ritmică specifică stilurilor latino-americane, reușea să manifeste o căldură și o culoare ce amintește de verdeața peisajelor naturale din Tucumán, regiune din care provin atât el, cât și Analia.
Au existat piese ce au evocat mituri și/sau legende ale folclorului argentinian, unele triste, pline de melancolie și regret, Alfonsina y el mar, altele comice și chiar spumoase, Carnavalito del duende, iar, în anumite cazuri, unele care adaugă o notă întunecată, ușor discordantă în raport cu tematica serii și cu restul repertoriului ales, El bailarín de los montes.
Deși cunoscut pentru nostalgia și stilul adesea vesel, dar melancolic în același timp, tangoul ne-a adus, de asemenea, momente pline de umor și voioșie: Qué buena fe sau Bailarín.
Bisul a reafirmat credința solistei în valorificarea patrimoniului cultural al fiecăruia dintre noi, bucurându-ne de originile, obiceiurile și oamenii care ne-au modelat pe parcursul vieții, prin tangoul Mi ciudad y mi gente. Acesta laudă, în mod firesc, Buenos Aires-ul, orașul său natal.
A fost o seară frumoasă, care a demonstrat încă o dată că autenticitatea artistică se simte și se trăiește, nu se explică, lăsându-ne bucuroși și dornici de a asista și în viitor la evenimente ce aduc tangoul în prim-planul muzicii culte, pline de emoție și expresivitate artistică de cel mai înalt nivel.
George Antonio Andrei
Comentarii
Trimiteți un comentariu